Ce este mai presus de a fi om?
Ce este mai important pentru omul de azi, puterea sau cinstea?
Cinste..onoare..cuvinte simple, dar care implica atat de multe!!! In zilele pe care le traim, descoperim cu stupoare ca oamenii nu mai sunt ceea ce au fost creati sa fie. Suntem niste masini egoiste care nu vad mai departe de propriile interese si bunastarea personala. Ne limitam la maruntisuri si nu vedem dincolo de perdeaua de greutati, necazuri, barfe si stiri mondene.
De ce nu putem fi iar oamenii aceia simpli, buni si dezinteresati? Sa fim mandri cu ce avem, chiar daca e putin, dar sa fim mandri ca e al nostru, realizat de noi. Sa incercam sa fim mai buni si sa ne perfectionam continuu, calitativ si informational. Sa devenim mai omenosi, mai capabili, mai buni in ce facem si mai intelegatori, mai rabdatori si mai naturali.
Este oare atat de greu? Putinii care mai sunt asa risca in curand sa fie acaparati de mirajul cotidian sau sa fie marginalizati, considerati ciudati sau inadaptati. Iar pe putinii care mai sunt asa, daca avem norocul sa-i intalnim, este bine sa ii pastram..pentru ca "oameni" gasim tot mai rar. Iar majoritatea prefera sa stea retrasi, curati. 
Sunt de parere ca nu vom fi oameni pana nu vom invata sa fim iar copii. Nu ca si comportament, ci ca atitudine. Ei sunt cei mai sinceri si curajosi, frumosi si curati. Nici un om nu este om implinit si adevarat pana nu redescopera copilul din el si pana nu invata sa-l accepte. Particica accea te face sa vezi lucrurile altfel, sa nu mai fi invidios pe ce are altul, sa fi mai amabil, mai bland, mai intelegator, mai sincer si mai presus de toate sa stii sa iubesti dezinteresat si din suflet. Caci mai presus de toate si singurul lucru care ne ramane in ciuda tuturor necazurilor si supararilor este iubirea sub toate formele ei. Ea ne da puterea sa continuam. Stim ca avem un motiv pentru care merita sa ne dam si ultima suflare. Stim ca putem fi mai buni si mai presus de toate ca cineva acolo se gandeste la noi de noi si ne poarta de grija.
Sunt de parere ca nu vom fi oameni pana nu vom invata sa fim iar copii. Nu ca si comportament, ci ca atitudine. Ei sunt cei mai sinceri si curajosi, frumosi si curati. Nici un om nu este om implinit si adevarat pana nu redescopera copilul din el si pana nu invata sa-l accepte. Particica accea te face sa vezi lucrurile altfel, sa nu mai fi invidios pe ce are altul, sa fi mai amabil, mai bland, mai intelegator, mai sincer si mai presus de toate sa stii sa iubesti dezinteresat si din suflet. Caci mai presus de toate si singurul lucru care ne ramane in ciuda tuturor necazurilor si supararilor este iubirea sub toate formele ei. Ea ne da puterea sa continuam. Stim ca avem un motiv pentru care merita sa ne dam si ultima suflare. Stim ca putem fi mai buni si mai presus de toate ca cineva acolo se gandeste la noi de noi si ne poarta de grija.
Sper ca va veni ziua cand vom fi iar "oameni".
Si sper ca iubirea va avea ultimul cuvant.
Caci iubirea este tot ceea ce avem cu adevarat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu