duminică, 6 februarie 2011

Sa fim iar copii...

In viata trebuie sa invatam sa muncim pentru ceea ce ne dorim si sa facem sacrificii. Acum sa nu intelegem gresit...sacrificii, nu compromisuri. Calea usoara nu este  si cea mai potrivita; depinde de ceea ce vrem sa obtinem si de cat de mult conteaza demnitatea de a fi om, persoana rationala si cu mintea clara, cu scopuri bine stabilite si cu principii de viata sanatoase. Si inca un lucru foarte important: respectul de sine.  Daca noi nu stim sa il pastram, atunci nimeni nu o va face pentru noi. Pacat ca multe persoane renunta la aceste valori si ne compromitem. In loc sa cautam adevaratele talente, sa le promovam, respectam, sa invatam de la ele, ne multumim cu niste masti trecatoare. In loc sa descoperim in noi persoana aceea care visam sa fim cand eram mici, ne lasam tarati in mizeria de zi cu zi si ne punem la randul nostru o masca a indiferentei si falsei bucurii. Copiii sunt cele mai cinsite si mai frumoase fiinte...si cred ca nici un om nu este cu adevarat "om" daca nu pastreaza in suflet putin din inocenta si puritatea copilariei si putin din zambetul acela strengaresc. Ce ar fi daca am incerca sa fim iar, macar pentru o clipa, copiii care am fost odata, sa ne gandim la ce voiam sa realizam si la cum voiam sa fim...si la ceea ce am ajuns, constransi de imprejurari, necazuri, rutina, anturaj... Si ce ar fi daca, nemultumiti de rezultat, am incerca sa schimbam ceva la noi...in atitudine, comportament sau stil de viata. 

Eu mi-am promis ca voi face asta pentru ca, fetita care am fost odata, era plina de entuziasm, veselie si nu statea locului o clipa. Vreau sa o regasesc... 

Si ti-am promis si tie...si pentru tine fac orice, caci tu esti sufletul meu si pentru tine as schimba o lume intreaga.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu