Cineva mi-a spus mai demult ca am pretentii prea mari pentru lumea in care traim si nu am vrut sa cred, dar am vazut ca asa e :( Am vrut sa cred ca inca se mai apreciaza bunul simt si moralitatea. Valori inutile daca vrei sa reusesti in ziua de azi...tupeul si prejudecati cat mai putine sunt ceea ce ai nevoie ca sa reusesti in prezent si e dezamagitor. Lumea in care traim e frumoasa si avem atatea sa oferim si sa realizam, in schimb ne petrecem timpul certandu-ne, jignindu-ne, inventand intigi de amuzament...e urat...iti lasa un gust amar toata agitatia asta inutila...cel putin, mie imi lasa. Ce ar fi daca am invata sa ne respectam mai mult si sa ne ajutam intre noi fara sa cerem nimic in schimb? Ce ar fi daca nu ne-am mai crede atotstiutori si sa acceptam ca atata timp cat traim avem in permanenta ceva nou de invatat sau ca exista altii mai buni, mai frumosi, mai corecti decat noi si ca acestia merita stima noastra si ca pot fi un model pentru noi? Cred ca ar fi mai multa intelegere si o atmosfera mai placuta, dar pentru a ajunge aici trebuie sa intelegem ca nu suntem perfecti si ca daca facem rau cuiva nu obtinem nimic, decat o aparenta superioritate. Pe termen lung, in ochii adevaratilor oameni de seama, vom fi niste "indivizi". Eu vreau sa fiu "om". Si inca un lucru...as prefera sa fie liniste...de aia ador eu muntele, pentru linistea si frumusetea lui, pentru sentimentul de usurare pe care il simti cand esti in varful muntelui; usurare ca ai scapat de agitatia si nebunia din oras. Pentru cateva ore poti fi tu insuti, fara griji, fara suparari si fara intrigi inutile.
Si mai e un lucru care ma linisteste...acela esti tu si iti multumesc pentru fiecare clipa langa tine si pentru fiecare vorba buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu