




In viata trebuie sa invatam sa muncim pentru ceea ce ne dorim si sa facem sacrificii. Acum sa nu intelegem gresit...sacrificii, nu compromisuri. Calea usoara nu este si cea mai potrivita; depinde de ceea ce vrem sa obtinem si de cat de mult conteaza demnitatea de a fi om, persoana rationala si cu mintea clara, cu scopuri bine stabilite si cu principii de viata sanatoase. Si inca un lucru foarte important: respectul de sine.
Daca noi nu stim sa il pastram, atunci nimeni nu o va face pentru noi. Pacat ca multe persoane renunta la aceste valori si ne compromitem. In loc sa cautam adevaratele talente, sa le promovam, respectam, sa invatam de la ele, ne multumim cu niste masti trecatoare. In loc sa descoperim in noi persoana aceea care visam sa fim cand eram mici, ne lasam tarati in mizeria de zi cu zi si ne punem la randul nostru o masca a indiferentei si falsei bucurii. Copiii sunt cele mai cinsite si mai frumoase fiinte...si cred ca nici un om nu este cu adevarat "om" daca nu pastreaza in suflet putin din inocenta si puritatea copilariei si putin din zambetul acela strengaresc. Ce ar fi daca am incerca sa fim iar, macar pentru o clipa, copiii care am fost odata, sa ne gandim la ce voiam sa realizam si la cum voiam sa fim...si la ceea ce am ajuns, constransi de imprejurari, necazuri, rutina, anturaj... Si ce ar fi daca, nemultumiti de rezultat, am incerca sa schimbam ceva la noi...in atitudine, comportament sau stil de viata.
Eu mi-am promis ca voi face asta pentru ca, fetita care am fost odata, era plina de entuziasm, veselie si nu statea locului o clipa. Vreau sa o regasesc...
Si ti-am promis si tie...si pentru tine fac orice, caci tu esti sufletul meu si pentru tine as schimba o lume intreaga.
Cineva mi-a spus mai demult ca am pretentii prea mari pentru lumea in care traim si nu am vrut sa cred, dar am vazut ca asa e :( Am vrut sa cred ca inca se mai apreciaza bunul simt si moralitatea. Valori inutile daca vrei sa reusesti in ziua de azi...tupeul si prejudecati cat mai putine sunt ceea ce ai nevoie ca sa reusesti in prezent si e dezamagitor. Lumea in care traim e frumoasa si avem atatea sa oferim si sa realizam, in schimb ne petrecem timpul certandu-ne, jignindu-ne, inventand intigi de amuzament...e urat...iti lasa un gust amar toata agitatia asta inutila...cel putin, mie imi lasa. Ce ar fi daca am invata sa ne respectam mai mult si sa ne ajutam intre noi fara sa cerem nimic in schimb? Ce ar fi daca nu ne-am mai crede atotstiutori si sa acceptam ca atata timp cat traim avem in permanenta ceva nou de invatat sau ca exista altii mai buni, mai frumosi, mai corecti decat noi si ca acestia merita stima noastra si ca pot fi un model pentru noi? Cred ca ar fi mai multa intelegere si o atmosfera mai placuta, dar pentru a ajunge aici trebuie sa intelegem ca nu suntem perfecti si ca daca facem rau cuiva nu obtinem nimic, decat o aparenta superioritate. Pe termen lung, in ochii adevaratilor oameni de seama, vom fi niste "indivizi". Eu vreau sa fiu "om". Si inca un lucru...as prefera sa fie liniste...de aia ador eu muntele, pentru linistea si frumusetea lui, pentru sentimentul de usurare pe care il simti cand esti in varful muntelui; usurare ca ai scapat de agitatia si nebunia din oras. Pentru cateva ore poti fi tu insuti, fara griji, fara suparari si fara intrigi inutile.
Si mai e un lucru care ma linisteste...acela esti tu si iti multumesc pentru fiecare clipa langa tine si pentru fiecare vorba buna.