Este posibil sa iubesti un om intr-atat incat sa il urasti? Sa il urasti ca te-a facut sa te indragostesti in asa hal incat sa accepti orice doar pentru a il vedea sau pentru a ii auzi vocea?
Este posibil sa simti ca te poti da la o parte cu totul doar pentru a-l vedea pe cel de langa tine multumit si fericit? Chiar daca aparent acel om este indiferent? Chiar daca te-a suparat in mod repetat si inca o face, desi este constient de acest fapt? Pentru ce oameni rationali si independenti, care constientizeaza aceste lucruri sunt atat de naivi si continua sa creada in ceva ireal sau mult prea indepartat? In asa hal de nemultumit si neimplinit trebuie sa fii ca sa poti trece peste orice? Sau exista o asa capacitate imensa de a iubi? ...nu reusesc sa inteleg...
Este iubirea aceea mare si frumoasa, care te incearca sa vada daca esti pregatit sau dorinta de a te agata de ceva, doar pentru a simti ca ai motiv sa traiesti si sa nu te mai simti singur pe lume?
Invers privind...de ce si cum de te lasa sufletul sa amagesti si sa chinui pe cineva pana la disperare? De ce nu suntem capabili sa fim hotarati si corecti cu noi si cu cei de langa noi? Cu sufletul si sentimentele noastre si mai ales cu cei care stim ca depind emotional si nu numai, de noi, cei nehotarati... Cine ne da dreptul sa lovim un suflet atat de mult pana il vedem ingenuncheat? De ce o data luata o decizie continuam sa ne complacem in situatii fara capat, in situatii dureroase si sa ne chinuim inutil? De ce nu suntem suficient de maturi si nu riscam sa punem in fapt? Fara riscuri niciodata nu vom avea nimic; fara riscuri nu vom reusi sa trecem spre mai bine.
Cand ne vom satura de teatru si vom deveni oameni responsabili si maturi? Cand vom invata sa iubim si sa respectam? Mai ales pe cei care ar face orice pentru noi, care si-ar da si ultimul strop de independenta, mandrie, fericire si viata pentru a ne vedea impliniti si a avea prilejul sa ne iubeasca...
Caci nimic nu se vindeca mai greu decat un suflet sfaramat...
been there...
RăspundețiȘtergere