Mihai Eminescu

Cu mâine zilele-ţi adaogi...
Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.
Când unul trece, altul vine
În astă lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El şi răsare undeva.
Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-acelaşi vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleaşi frunze cad.
Naintea nopţii noastre umblă
Crăiasa dulcii dimineţi;
Chiar moartea însăşi e-o părere
Şi un vistiernic de vieţi.
Din orice clipă trecătoare
Ăst adevăr îl înţeleg,
Că sprijină vecia-ntreagă
Şi-nvârte universu-ntreg.
De-aceea zboare anu-acesta
Şi se cufunde în trecut,
Tu ai ş-acum comoara-ntreagă
Ce-n suflet pururi ai avut.
Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi,
Având cu toate astea-n faţă
De-a purure ziua de azi.
Priveliştile sclipitoare,
Ce-n repezi şiruri se diştern,
Repaosă nestrămutate
Sub raza gândului etern.

Ei bine, mai este putin si incep examenele primei sesiuni de master.... :D Suna cam "mare" si greu...si cateodata nu imi vine sa cred ca am crescut atat de mult... :D
Multa bafta colegilor mei si sper sa luam note cat mai mari!!! Eu sunt sigura de asta!!! :P :))

Pentru inceput

"Adevarata arta a cuvantului este intotdeauna de o mare simplitate, plina de plasticitate si parca fizic perceptibila. Trebuie sa scrii in asa fel, incat cititorul sa vada, ceea ce vrei sa zugravesti prin cuvinte ca pe ceva palpabil."
(Maxim Gorki, "Despre literatura")